Adam’s Peak, cunoscut sub numele de Sri Pada (amprenta sacră) este un munte de 2243 m în regiunea centrală a Sri Lankăi. Ca să ajungem aici ne-am gândit să optăm pentru o variantă economică, și anume călătoria cu trenul.
Călătoriile cu trenul în Sri Lanka sunt renumite în întreaga lume, ruta Kandy – Ella fiind desemnată una din cele mai pitorești. Așadar ne-am prezentat dimineața la prima oră în gară pentru a cumpăra biletele spre Hatton (Hatton se află undeva la jumătatea rutei dintre Kandy și Ella), stația unde trebuia să coborâm pentru Adam’s Peak. Biletele au costat 1.70 $/2 persoane.
Din păcate nu am avut posibilitatea să rezervăm locuri în acest tren datorită popularității rutei. Ni s-a spus că funcționează pe principiul primul venit, primul servit.
A fost foarte multă lume în gară în ziua respectivă, dar noi am trăit cu speranța că vom găsi locuri în tren dacă reușim să ne mișcăm suficient de repede. Ne-am făcut și o strategie. Rucsacurile mari le-a luat Paul, iar eu am rămas cu rucsacurile mici pentru mai multă mobilitate. Eram pregătită să sar în tren la deschiderea ușilor și să vânez cele mai bune locuri. Din păcate socoteala de acasă cu cea din târg nu este întotdeauna aceeași 🙃.
Era atât de multă lume în tren la sosirea acestuia în gară încât nu am avut loc nici măcar să urcăm. A fost legea junglei acolo! Oamenii se împingeau disperați sperând că în felul acesta își fac un pic de loc. Toate eforturile au fost în van, trenul era arhiplin și parcă nimeni nu dorea să coboare.
Bun, am pierdut trenul. Cum ajungem la Adam’s Peak? Să rămânem în Kandy încă o noapte nu era o opțiune deorece aveam deja cazarea rezervată dincolo. Puteam alege să plecăm cu un tren mai târziu, pe la ora 15:00, dar care era probabilitatea să avem loc în ideea în care a rămas foarte multă lume jos? Nu am vrut să riscăm!
Am încercat să împărțim un taxi cu oamenii care au fost în aceeași situație cu noi, dar din păcate nu am găsit pe nimeni care să aibă ca destinație Adam’s Peak. Toți mergeau la Ella sau Nuwara Eliya.
Ne-am hotărât să nu pierdem vremea și să apelăm la prietenul nostru de la AGS taxi Kandy care ne-a trimis un șofer în 30 de minute. Cursa a costat 45$ pe mașină. A fost o cheltuială în plus care nu prea își avea rostul, dar în situația dată nu am avut alte variante.
Ne-am cazat în localitatea Maskeliya, la hotelul Subash, la câțiva km de atracția principală, Adam’s Peak. Cazarea a costat 57$ pe 3 nopți, camera dublă cu mic dejun inclus. Maskeliya este cunoscută pentru lacul impresionat ce îi poartă numele. Totodată este locul celui mai mare dezastru aerian din Sri Lanka (Zborul Martinair 138 din 1974) unde 191 de oameni și-au pierdut viața.
La aproximativ 100 de m de cazare se află drumul ce duce spre lac. Ca să ajungi acolo, trebuie să treci prin numeroase plantații de ceai. Lacul se întrezărește deja de pe drum, dintre plantații. Vederea spre lac, din mijlocul plantațiilor de ceai este absolut superbă. Am petrecut câteva ore la marginea lacului, contemplând și admirându-i frumusețea.
Filmare cu drona
Deși am fi vrut să evităm, dar nu am reușit, am ajuns la Adam’s Peak în weekend. A fost foarte aglomerat datorită faptului că mulți pelerini au venit în weekend pe munte.
Sri Pada este un important loc religios. Budiștii susțin că amprenta piciorului de pe munte este piciorul stâng al lui Buddha, hindușii consideră că amprenta îi aparține lui Shiva, iar musulmanii și creștinii cred că amprenta repezintă primul pas făcut de Adam după ce a fost exilat din Grădina Edenului.
Am început ascensiunea la ora 1 noaptea, urmând cele aproximativ 5400 de trepte spre vârf. Am pornit devreme deoarece am intenționat să prindem răsăritul pe vârf și voiam să evităm căldura infernală la întoarcere.
Urcarea a fost una foarte grea. Nu doar datorită celor 5400 de trepte ci mai mult din cauza aglomerației. A fost atât de multă lume încât de multe ori se creau ambuteiaje și am stat la rând și câte 15-20 de minute fără să ne mișcăm din loc. Dacă aveți posibilitatea, evitați zilele naționale libere, zilele de sărbătoare (poya days) și weekend-urile. Noi am prins și weekend și sărbătoare. Doi în unu 😁.
În cazul în care nu doriți să cărați cu voi mâncare și apă, sunt foarte multe multe posibilități de a lua de pe drum. Chiar și aproape de vârf!
Rărăritul nu l-am văzut, deși am fost atât de aproape… tot din cauza mulțimii 😪. Am fost blocați în mulțime chiar foarte aproape de vârf. Câțiva metri ne despărțeau de mult visatul view, dar timp de jumătate de oră nu ne-am putut mișca din loc. Colac peste pupăză, o clădire imensă ne bloca vederea spre munte pe partea unde răsărea soarele. Am fost foarte dezamăgiți.
Cu toate acestea, priveșlistea de sus a meritat toată ostenelea și nervii de pe drum 😄.
